„Frumoasa venețiană”

Îmi plac filmele, mai ales cele care te fac să visezi, din care înveți și rămâi cu ceva și care îți umplu sufletul de încântare.

Așa e „Frumoasa venețiană”. Am văzut filmul prima dată acum mulți ani, cred că vreo 15 au trecut.

Eram la spital în tura de noapte, în ajun de an nou și l-am văzut pe bucățele. Am simțit nevoia să îl revăd din nou încă odată. Cred că l-am văzut de cinci ori, asta fiind a șasea oară.

Mi se pare un film superb, impresionant și foarte frumos realizat. Un film pe care îl ții minte.

Încântătoare este eroina principală, care sub aspectul fragil și visător, ascunde o femeie inteligență și un caracter puternic.

Filmul a fost realizat în anul 1998,după cartea”Curtezana sinceră ” scrisă de Margaret Rosenthal, publicată în anul 1992.

În centrul acțiunii se află, Veronica Franco, o curtezană venețiană, care a trăit între anii 1546-1591,a fost scriitoare și cetățean al Veneției.

Ceea ce mi se pare extraordinar este faptul, că povestea este reala și despre viața unei femeii, care a trăit între niște ani, în care femeile nu prea aveau cine știe ce drepturi, dovada soțiile senatorilor, care trăiau după niște reguli stricte ale vremii, în timp ce soții lor duceau o viață plină de vicii.

Veneția din secolul al șaisprezecelea era un oraș foarte bogat, dar plin de vicii. Aici trăiește eroina, Veronica Franco, care se îndrăgostește de Marco Venier, un bărbat provenind dintr-o familie bogată. Dar, neavând statutul social și averea acestuia nu se poate căsători cu el.

Sub îndrumarea mamei sale, deși la început pare neinteresată, Veronica devine curtezană. Ce o atrage este faptul, că erau singurele femeii din acele timpuri care aveau acces la educație, cultură și la discuțiile despre probleme guvernamentale alături de bărbați.

O scenă din film deosebită este atunci când, mama ei sătulă, că fiica sa nu se străduie să învețe tainele meserii de curtezană, îi arată ce perspective îi oferă acest statut, ducând-o în biblioteca publică, unde aveau acces doar bărbații.

Veronica nu este numai o fată frumoasă, ci și una sensibilă, visătoare și avidă, să învețe și sa citeasca. De fapt, învățătura este cea, care o ridică deasupra celorlalte curtezane.

Aceasta, îi dă posibilitatea de a se ridica într-o lume a bărbaților cu demnitate, inteligență putând exercita o mare influență în domeniul politicii.

Meseria de curtezană îi dă posibilitatea de a fi aproape de bărbatul, pe care îl iubeste. De asemenea, îi permite să ducă o viață lipsită de prejudecăți, liberă și independentă și să se dedice studiului și carierei literare.

Sunt două scene care mi-au plăcut enorm în film, de fapt, mie mi-au părut cele mai bune, care au scos în evidență libertatea ei și incorsetarea celorlalte femeii.

Una, e atunci când, Veronica este invitată de soțiile senatorilor Veneției, plecați în războiul cu turcii, să afle știri despre starea războiului și despre soții lor.

Fascinata de ea, una dintre soții o intrebă, cum de are atâta putere asupra bărbaților lor, când ele stau sub papucul acestora.

Și aici e scena, când drept raspuns, aceasta ea o banană, îi spune numele în latină și apoi o decojește în fața lor și o mănâncă. Una dintre ele, îi spune, că dacă ii știe numele în latină al banane, crede că e mai deșteaptă decât ele. Aceea nu a înțeles nimic, dar celelalte, da.

Mi se pare super scena aceasta, arată diferența dintre ele și ea.

Și a doua scenă, care mi-a plăcut este atunci când, prietena ei din copilărie o roagă, să o învețe pe fiica ei, când va fi mare, să fie o curtezană. Cred, că scena spune totul despre statutul în societate al femeii, în acele timpuri.

Tot filmul este despre o poveste de iubire și despre ce face o femeie, care pare fragila, dar,care folosindu-se de puterea învățăturii, într-o lume a bărbaților își cucerește bărbatul dorit.

Și mai ales este o poveste reală, despre Veronica Franco, curtezană de acum 400 de ani, prima militantă pentru drepturile prostituatelor și prima poetă feministă

În rolul principal, joacă actrița Catherine McCormak de, origine engleză, care face un rol foarte frumos, cu multă finețe.

În rolul senatorului iubit, Marco Venier, apare actorul Rufus Sewell, iar mama eroinei este interpretată de actrița Jacqueline Bisset. Un rol bun face și actorul Olivier Platt, în rolul lui Maffio Venier, prieten și rudă cu iubitul Veronicăi și rivalul acesteia pe plan literar.

E un film, care merita văzut și nu odată, chiar de mai multe, unul din acele filme deosebite, care rămân pentru totdeauna.